Identificarea nevoilor nu se poate face in mod intelectual

Identificarea nevoilor nu se poate face in mod intelectual

 

Identificarea nevoilor nu se poate face in mod intelectual. Nu poti sti ca iti este foame, dar poti sa o simti daca, dupa o ora de la ultima masa, iti chioraie stomacul.

A simti este cel mai adesea prima etapa a procesului. Caldura, teama, tristetea, nevoia de dragoste se cunosc de cele mai multe ori prin intermediul senzatiei, mijlocul cel mai simplu de a avea acces la propriile sentimente: tristete, teama, furie, bucurie, placere.

Odata cu ele devii constient de nevoile tale. Pe parcurs, poti afla de unde provine aceasta lipsa, suferinta. “De ce”-ul nu este necesar. Foloseste doar la pregatirea lui “cum” sa fac pentru a repara; raspunde nevoilor tale.

Intri astfel in contact cu tine insuti si cu ceilalti intr-o relatie satisfacatoare si adecvata.

Ai invatat foarte devreme, dar si pe parcursul intregii vieti, sa respecti anumite norme care iti sunt impuse ( obligatii, interdictii introiectate, inoculate), ca si cum ti-ar apartine. Ele au devenit principii importante la inceput. Le-ai considerat adevaruri pana in momentul in care te-au facut sa suferi. Atunci, fie te-ai simtit indispus, fie bolnav, fie pe moarte.

Le proiectezi uneori asupra altora: “ce-ar spune lumea daca…”, umbra a “ce-as spune eu daca…”; ceea ce gandesti ca gandesc altii despre tine; ceea ce te irita la altii si nu vezi la tine. Transferi asupra celuilalt sentimentul care corespunde proiectiei tale: teama, furia, sentimentele venite de altundeva, pe care le atribui gresit (transfer) asupra unei persoane actuale. Sau le intorci impotriva ta facandu-ti rau cu mana ta. Acesta este “reflexul”. Eviti uneori sa faci fata sentimentelor tale si persoanei care se afla in fata ta. Aceasta este “evitarea”. Sau te repliezi spre celalalt intr-o simboiza inabusitoare.

Cum si de unde toate aceste consecinte nefaste asupra starii tale de bine? Posibil asa faceai si acasa, in familie. De teama sa n-o superi pe mama sau sa nu-l superi pe tata, iti inoculai ideile lor considerandu-le cu timpul ale tale, nemaistiind sa faci diferenta intre credintele tale si cele inspirate de ei. Cu timpul, ca si adult ai ajuns sa suferi datorita acestor aspecte care, in copilarie te-au ajutat sa eviti conflicte, pedepse, suparari. I-ai facut pe plac mamei si tatalui. Ai fost un copil cuminte, ti-ai atribuit nevoile si credintele lor crezand ca sunt ale tale si te-ai comportat in consecinta, dar acum ai ajuns adult si probabil ca toate acele refulari din copilarie doresc sa rabufneasca. Acum nu mai vrei sa te pliezi pe credintele si dorintele altora pentru ca ai ajuns la concluzia ca, interactionezi cu prea multi oameni, prea multe pareri, idei si nu le vei putea satisfice pe toate. Acum e timpul sa te reformezi, sa iei doar ce-ti apartine si sa construiesti doar asa cum consideri de cuvinta.

Cum? E timpul sa ai acces la ce nu ai avut pana acum, sa ajungi sa descoperi partea prea mult ascunsa.

Te invit sa mi te alaturi !

Andreea Velescu

 

Articole relevante

Imparte

Despre autor

Imi place femeia care isi doreze sa evolueze pe toate planurile si sa isi traiasca viata in armonie. Cu toate cred ca ne dorim sa ne traim viata intr-un mod frumos, cu cat mai multe momente incantatoare . Vreau sa traiesti si tu magia vietii. Vino alaturi de mine in aceasta calatorie.

(0) Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>