Constrangerile feminine, din cele mai vechi timpuri pana azi

Constrangerile feminine, din cele mai vechi timpuri pana azi

 

 Suntem femei. Lumea a inceput prin noi, si se continua prin noi.  Suntem norocoase, privilegiate de a ne fi nascut sub obladuirea lui Venus.  Cu toate acestea, de-a lungul timpului, feminitatii noastre i s-au pus nenumarate piedici. Am fost inlantuite, nu ne-am putut arata adevaratele noastre personalitati. Nu am fost lasate sa demonstram cat de extraordinare suntem. Si mai ales, ne-a fost greu sa aratam ca putem si, mai presus de sexul nostru, suntem Oameni – deosebiti, capabili, puternici.

Locul nostru a fost determinat in prima faza de forta noastra fizica mult mai redusa decat cea a barbatului. Din acest motiv, ei au preluat de la inceputul timpurilor, de cand oamenii traiau inca in pesteri, munca fizica. Iar crescutul copiilor si ingrijirea cuibului a revenit femeilor. Pe masura ce timpul a trecut, rolurile barbatilor au evoluat. Au inceput sa existe meserii adevarate, posibilitati de afirmare a potentialului. Asa, barbatii au devenit doctori, primari, serifi, etc.

Insa rolul femeilor a ramas in mare masura, acelasi. Nu am avut voie sa avem meserii. Am fost educate in spiritul supunerii si umilintei totale. Scopul femeii in viata era casatoria. Ea, fiinta neputincioasa, avea nevoie de un protector. Iar daca acesta dadea in timp semne de infidelitate sau lipsa de iubire si respect, nu i se putea amputa nimic. Nevoile barbatului trebuiau intelese. Ba mai mult, exista si ideea conform careia geniul este o caracteristica exclusiv masculina, asa ca nimeni nu putea pune la indoiala deciziile sotului. Ni s-au pus corsete si fuste lungi. Si palarii. Si manusi. Si oricine arata ceva mai multa piele, era o pierduta, o dezmatata. Nu am avut voie sa votam. Eram tinute in lanturile ignorantei.

  Cu toate acestea, inca din acea perioada neagra pentru feminitate, chiar sub jugul constrangerilor, au fost femei care au ridicat capul din tarana si au avut curajul de a-si spune parerile. Ba mai mult de atat, au trecut la fapte cand vorbele nu le-au mai ajuns, si au facut istorie.In politica, in cultura, in stiinta, in arta exista nume de femei la auzul carora rezonam puternic.Cei mai impunatori barbati ai lumii au avut si ei consoarte al caror sprijin a fost decisiv. Unele au jucat pur si simplu rolul unor stalpi fara a caror soliditate poate totul s-ar fi daramat in jur.

Majoritatea femeilor care au luptat insa impotriva lanturlilor cu care au fost legate, au ramas in semi-anonimat, sau chiar in anonimat, desi au fost fiecare in parte picaturi din marele val care a reorganizat lumea. Despre aceste femei, Virginia Woolf afirma: “In cea mai mare parte a istoriei, anonimul a fost o femeie.” “Eva” a capatat cu timpul, in mod firesc, aceleasi drepturi cu “Adam”. I s-a permis sa voteze, sa isi construiasca o cariera si sa aduca un venit in familie. A fost lasata chiar sa poarte pantaloni. S-a transformat uneori in cocosul din casa. Sau, in cel mai bun si fericit caz, jumatatea perfecta a celelilalte jumatati perfecte.

Acomodarea cu acest nou stil insa nu s-a facut usor.Au existat contestatori vehementi a acestei emancipari. In Romania, in perioada interbelica, cand numeroase femei luptau pentru a-si castiga drepturile, si chiar cand numerosi barbati se alaturasera si sustineau acest progres firesc, existau voci care incercau sa impiedice acest lucru. A. Nora acuza femeile de insuficienta intelectuala “ Ea, nu este altceva decat un parazit, afirma el, covarsita de felurite defecte si infirmitati in gandire.”

Cu toate acestea, odata ce bulgarele eliberarii a inceput sa se rostogoleasca, avalansa si schimbarea ulterioara au fost de netagaduit. Sa nu uitam insa de zonele geografice de pe mapamond in care femeia este inca intr-un rol secundar.Chiar si cele moderne, din arealul nostru geografic apropiat, despre care se crede ca sunt complet stapane pe viata lor se simt inca incorsetate de anumite constrangeri. Constrangeri la fel de moderne ca si ele. Nu mai este vorba fireste de faptul ca ele ar fi inca subjugate sau ca viata lor ar depinde inca in totalitate de dispozitiile barbatului. Nu este vorba inca nici de micile discriminari care inca nu s-au disipat in totalitate (gandeste-te la expresii de genul “barbatul isi scapa palaria pe jos, o ridica, o scutura si merge mai departe, pe cand o femeie ramane cu onoarea patata” sau chiar la convingerile conform carora un barbat care trece prin patul multor femei este un barbat viril si nimeni nu se va uita cu ochi rai la el, pe cand o femeie cu un numar mai mare de parteneri este privita cu oarecare retineri). Aici este vorba de faptul ca, in aceasta lume haotica, mereu in miscare, atat barbatii cat si femeile au ajuns sa faca lucruri impotriva dorintelor lor, inconvoiati de presiuni exterioare.

  Gandeste-te, femeie, de cate ori ai facut lucruri pe care tu le-ai fi facut altfel, doar pentru ca stiai ca “asa trebuie”? De cate ori tot ceea ce voiai era sa iti permiti un ragaz de a fi fragila, de a plange, de a sta acasa macar pentru o zi, cu patura in cap, descarcandu-te, dar a trebuit sa dai piept cu viata pentru ca altfel ai fi fost calcata in picioare de cei ce veneau din urma si care ar fi profitat de momentul tau de slabiciune? De cate ori a trebuit sa zambesti sau sa ridici nepasatoare din umeri, cand sufletul tau era strivit?

Suntem constranse in zilele noastre sa fi rezistente si puternice si luptatoare. Nu avem voie sa fim altfel, daca vrem sa razbim frumos in viata. Oare nu e si asta tot o povara grea de purtat?

Dupa discutii lungi, cu numeroase persoane care si-au deschis sufletul in fata mea, am constatat ca marea majoritate simte astfel.  Barierele noastre s-au schimbat. Zidurile au fost daramate si ni s-au ridicat in fata altfel de garduri, diferite. Ce ne ramane de facut ? Probabil sa ne antrenam bine pentru proba de  « 365 zile garduri » si sa aratam ca suntem niste olimpice.  Si sa pastram mereu in noi,  pentru noi si pentru oamenii pe care ii iubim, gingasia si bunatatea. Pentru ca nimic nu se compara cu bucuria unei femei de a darui iubire si grija, si de a vedea roadele inmugurind in sufletele celor din jur.

 

Andreea Margan

 

 

Articole relevante

Imparte

Despre autor

Imi place femeia care isi doreze sa evolueze pe toate planurile si sa isi traiasca viata in armonie. Cu toate cred ca ne dorim sa ne traim viata intr-un mod frumos, cu cat mai multe momente incantatoare . Vreau sa traiesti si tu magia vietii. Vino alaturi de mine in aceasta calatorie.

(0) Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>